Am impresia k iubesc un suflet care nu este capabil sa dea nimic in schimb, nici macar o vorba buna.pot sa mai am pretentii la o mangaiere, sau la un sarut ? :( Pt mine acum totul este un vis, din care nu stiu daca o sa ma trezesc prea curand, sau dak o sa ma trezesc vreodata... Nu sunt asa mare k sa stiu ce e aia o dragoste adevarat, dar acel sentiment de dorinta parca ma doboara si o gelozie puternica care ma face sa inebunesc :( Nu multi stiu cum e sa te trezesti plangand pt "el" sau sa te gandesti la clipele frumoasa petrecute impreuna sau la simplul chip al lui... sa te doboare o durere suportabila si placuta de stomac... asa numitii fluturi, dar nu se potolesc sa zboare pana knd o pers te duce departe de el....
Singuratatea aduce cu ea un sentiment de neincredere de sine... stiu ce inseamna cuv "SINGURATATE" ... o urasc, dar nu inteleg de ce in viata Dumnezeu iti da ceva de care tu te feresti mai mult... tristete, suferinta, singuratate. dak toti ne-am dori acetse lucruri poate k Dumnezeu ne-ar da fericire, iubire si o viata plina de bucurii... Nu putem sa ne dorim ceea ce avem deja... :-<
Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca pt ceea ce sunt, simt nevoia unei alinari, simt nevoia sa evadez din lumea asta plina de minciuni si rautati, dar nu pot, trebuie sa raman aici si sa-mi vad de drum, un drum pe care nu l-am inceput singura dar pe parcursul lui am ramas singura, fara putere fara nimic:((
"Incearca sa te cauti printre regretele si visele mele, acolo esti tu , ai ramas doar in visele mele, doar acolo te mai pot atinge, doar acolo cuvintele tale imi zambesc ... si poate nici acolo nu sunt p deplin fericita pt k ma trezesc plangand... si cu ochii atintiti la trandafiri de la tine...imi spun k nu mai pot ... k trebuie sa se termine intr-un fel... dar iubire pe care ti-o port distruge acest sentiment,,,.... Odata cu acei trandafiri s-a ofilit si dragostea noastra, sunt uscati, plini de "intuneric", imbacsiti in praf, intr-un cuv morti...Asa cum sunt si eu acum fara tine:(( ma afund intr-o suferinta cumplita si nu pot sa cred k am ajuns asa... am ajuns sa ma plang celorlalti knd altadata le dadeam sfaturi... "
Ce sa inteleg din tot ce mi se intampla...? k asta merit...? k tot ce pot sa fac e sa joc intr-o piesa de teatru (jocul lui murdar) ....sa sufar mereu...? doar ata mai pot la o varsta asa frageda...? cate intrebari...sunt atat de multe si nu exista un rasp relativ kare sa ma lamureasca .... o sa incerc sa uit tot sa o iau de la inceput, dar mai bine adorm cu el in gand, macar in vis sa fiu fericita .... ma indrept katre el...pt k numai acolo il pot avea... :((
