Jurnalul lui eu_dany

„Nu te mai gandi la trecut! Izgoneste-l, inchide-l undeva sa nu mai poata iesi vreodata, sa nu mai poata sa itzi  faca vreun rau.Prezentul conteaza...”

Aceasta e replica majoritatzii...

Parerea mea este  ca e inevitabil sa nu ne  gandim la trecut, mai ales  cand ceva nu merge cum trebuie in prezent, cand lucrurile ies de sub control.Ajungi poate intr-un moment  cand prezentul doare si atunci  instinctiv arunci o privire fugitiva catre trecut, sperand ca acolo sa gasesti ceva de care sa te agatzi ,care sa-tzi mai indulceasca suferintza si care sa –tzi inlesneasca depasirea problemelor prezentului( un zambet, o mangaiere, un sarut , etc...)

 Ei uite, o stare din asta ma incearca si pe mine astazi...Am scotocit prin ungherele trecutului nu prea indepartat  si am dat de EL. El, care imi insenina zilele cu zambetul sau, el, care oricat ma facea sa sufar,alunga durerea cu o mangaiere...

Dar el,el a intins coarda prea mult.A tradat. A tradat increderea noastra, iubirea noastra, tot.A lasat in urma multe lacrimi...

Nu! Imi spun ca nu trebuie sa ma mai gandesc  la toate aceste clipe dureroase! Imi fac atata rau, redeschid atatea rani... Si-n plus nu merita! Cel care te iubeste cu adevarat nu te face sa suferi! Nu, nu te-a iubit cu adevarat! Asa sa fie...?

Am incercat de atatea ori sa ma rup de trecut.Am strans din dintzi, am decis si am mers  mai departe. M-am inarmat cu rabdare si continui sa sper ca ceea ce am sa ma faca fericita.

Nu-mi lipseste nimic din punct de vedere material...Dar sufletul? Pe el oare cat il mai pot  pacali??Pentru el nu exista nici un fond de ten care sa-i acopere fisurile, care sa-i dea stralucire. Singurul remediu care ii poate vindeca ranile si care ii poate aduce fericirea, este dragostea.Ea exista,dar intr-o alta forma decatmi-o doresc.Oare ce sa-i spun sufletului? Sa infrunte realitatea si sa nu inceteze sa spere? Probabil ca asta e singura arma care ma poate ajuta si care face ca viitorul sa nu mai para atat de sumbru…..