Night wind, autumn thick, lonely burning, Woods Can Hong cotton loving to write in the water above the sorrow pierced the calm of the lake, the water ...
Un fir de iarba care creste in salbaticie dupa propriile reguli, asta vreau sa fiu, sau o picatura de ploaie. Daca libertatea se cumpara cu bani incep sa ma tem. M-am nascut intr-un loc pe care nu l-am ales eu, insa am o mica sansa sa traiesc intr-un loc la care am visat. Ma agat de fiecare clipa de fericire vrand sa o multiplic. Timpul mi-a fost prieten si dusman in acelasi timp, lasandu-ma pe mine sa aleg in locul lui, dar mereu am ales ce a vrut el. Visez cu ochii deschisi sau cu ei inchisi, apoi cred in visele mele desi ele sunt mai nebune decat mine. Si de ce nu as face asta?! Facand acest lucru devin pe zi ce trece mai optimista, tot mai increzatoare in fortele mele. Sunt mai firava decat un fluture, mai slaba decat o furnica, dar ma hranesc cu idealuri. Cum mananci un elefant precum fericirea? Il tai in bucatele mici. Traiesc din lucruri simple si marunte, dar stiu ca totul se acumuleaza. Vreau ca totul sa se digere: am nevoie de liniste, de libertate, de spatiu. Sunt sugrumata de toti. Mi se fura si ultima picatura de racoare, sunt lasata in canicula vietii...totul se transforma in desert. Acum vreau sa fiu o picatura de ploaie; sa mor incet, incet, sa ma evapor si totusi sa traiesc. Daca voi cadea in nisipul fierbinte poate voi disparea in neant, sper totusi ca in caderea mea sa ma izbesc de obrazul unei fiinte dragi, sa-l mangai si sa ma descompun. Toti vrem sa fim rebeli, de fapt toti suntem rebeli. Dar cati dintre noi au puterea sa explodeze? Sa fiu un fir de iarba. Constient ca nu voi fi mereu verde, dar indeajuns de multumit cat sa traiesc clipele tineretii la cea mai mare intensitate. Mangaiat de adierea vantului si lovit de furtuni disperate. Sa cresc intr-o zi cat altii in zece, inconjurat de miliarde ca mine si totusi unic. Imbatranit mai inainte de vreme, dar atotstiutor. Prieten cu gandacii si fluturii ce stau din cand in cand la un pahar de vorba pe umarul meu. Parasit de soare, dar iubit de luna. Un fir de iarba ajuns la adolescenta, indragostit de floricica inocenta ce se deschide doar noaptea si care ma umple de fericire. Sa-i disting mirosul din 1000 de flori, sa ma indragostesc de ea fara sa stiu cine e. Iubirea se afla la un metru distanta si totusi sa nu ajung la ea pentru ca sunt un fir de iarba ce se indreapta spre cer...uitand de idealuri. As vrea... As vrea sa fiu o picatura de ploaie ce vede toata lumea in caderea ei, sa-mi sfarsesc viata hranind un fir de iarba.
.gif){kind=avatar}