Jurnalul lui anytta

Sunt aproape 2 luni de cand nu i-am auzit vocea... Cat de cruda e viata... Daca pana acum 2 luni visam si suspinam dupa clipa in care aveam sa ma stranga in brate si sa ma sarute asa cum doar el o poate face astazi m-as resemna auzindu-i vocea doar... Cine ar fii crezut ca doare atat de tare sa iubesti?

Am incercat sa il uit si sa ii spun ca nu are rost, am fost de atatea ori dispusa sa renunt la tot si sa fug undeva departe unde sa nu cunosc pe nimeni. Nici eu nu mai stiu de cate ori mi-am facut bagajul si am spus: " Gata! S-a terminat!' . Doamne de ce mi-ai dat viata sa traiesc daca nu pot avea ceea ce imi doresc? Si daca nu poate fii al tau de ce nu imi dai suficienta putere sa mi-l scot din minte?

A fost un vis frumos ce nu a devenit realitate, era ca o ploaie calda de vara... Ma simteam atat de protejata in bratele lui, ma simteam in siguranta, iubita si respectata... Tremuram la fiecare atingere a lui chiar si dupa atatia ani, ma treceau fiori cand ma atingea chiar daca eram suparata si nu voiam sa ii vorbesc... Era singurul care ma facea sa rad atunci cand plangeam, atunci cand eram trista si totul parca imi mergea prost. Eram o copila cand m-a cunoscut, dar m-a transformat intr-o femeie, m-a invatat ce e bine, mi-a oferit sprijinul lui atunci cand le simteam lipsa parintilor, dar acum sunt singura... Destinul ne-a invins! Suntem departe unul de celalalt si stiu ca nu ii pot vorbi, stiu ca totul s-a terminat...

Stiam ca nu o sa divorteze, ca nu aveam sa fiu eu mama copiilor lui, sotia lui, cea care sa il astepte acasa... Astazi mama lui mi-a clarificat asta, mi-a cerut sa nu il mai caut, sa inteleg ca intre noi s-a terminat totul si sa ca are viata lui, are familia lui si ca nu il pot ajuta eu cu nimic... Oare asta i-a spus el sa faca sau doar... Oare el chiar isi doreste asta? Am sperat ca fiind langa mine si vazand in fiecare zi ca iubirea ce i-o port e atat de sincera si pura il va face si pe el sa ma iubeasca sau macar sa vrea sa ma pastreze langa el, dar nu a fost asa...

Vreau sa il uit, sa imi refac viata. Am langa mine barbatul ce mi-ar putea oferi ceea ce nici macar nu am visat. Ma iubeste si ma respecta. Ii vorbesc mereu despre cel pe care il iubesc si ii plang in brate si cu toate acestea este inca langa mine si ma ajuta din toate punctele de vedere. Ne cunostem de un an de zile si inca asteapta ca eu sa fiu pregatita sa las totul in spate si sa incepem o viata noua.

Este prima oara cand vreau sa il uit. Vreau sa plec departe de el si sa nu il mai vad niciodata. Il iubesc, dar in acelasi timp simt cum creste ura in mine... De ce totul s-a rezumat la bani? De ce am fost atat de orbita de el? De ce banii fac din oameni niste vipere? Stiu ca in adancul sufletului lui tine la mine si ca e un om cu un suflet mare, dar pentru el dragostea de bani e prea mare. Stiu ca atunci cand ii voi spune ca s-a terminat totul nu ii va pasa si sigur va gasi alta proasta care sa il sponsorizeze... Daca as fii avut suficienta putere sa il schimb, poate am fii fost fericiti, poate acum ar fii fost bine, dar banii l-au terminat si acum este singur, intre patru pereti sperand va intr-o zi va iesi...