Jurnalul lui vioricuzza

De ceva timp incoa’ publicitatii i se acorda din ce in ce mai multa atentie. Au aparut specialistii in publicitate, s-au inmultit firmele cu profilul aferent, concurenta a devenit din ce in ce mai dura, s-au organizat festivaluri, s-au acordat premii. Acum nu mai e vorba despre o simpla incercare de promovare a unui produs. Acum publicitatatea se vrea a fi o forma de arta. Unii o folosesc pentru a-si imbunatati cifra de afaceri, altii pentru rebranduire. Pentru a nu fi gresit inteleasa, precizez ca am restrans aria la tarisoara noastra, Romania. Laud initiativa TVR –ului (de bun simt, ca doar platim in mod obligatoriu abonamentul pentru televiziunea nationala) de a ne scuti de reclame in timpul filmului, in acelasi timp blamez foamea PRO TV-ului, care ne infunda ca calupuri publicitare de cate 12 minute, de uiti ce urmareai. Si daca tot i se acorda atata importanta, specialistii incep sa isi faca treaba. Si eu, ca tot romanu’ de rand, cand vin de la serviciu imi mai arunc cate un ochi obosit la televizorul deja extenuat de prostiile “on air”. Oricat de mult ti-ai dori, nu ai cum sa scapi de reclame, promo, etc. Trebuie sa te-mpaci cu gandul, sa tragi aer in piept si sa casti ochii: calup publicitar. Atentie, nu se stie niciodata cat va dura, si s-ar putea sa inceapa sa-ti  placa. Eu fac parte din categoria celor care considera publicitatea o forma de arta. Si desigur, ca orice opera expusa publicului, asteapta critica. Acum ca e mai mult sau mai putin profesionista, nu prea mai are importanta. Astfel, “operele” se impart in 3 categorii: foarte proaste, bune si foarte bune. In categoria celor foarte proaste as integra cu usurinta, fara a sta prea mult pe ganduri, reclamele la detergenti. Penibile, penibile, penibile! Aceleasi gospodine vai de mama lor, care fac din cearsafurile albe motivul existentei lor. Well, flash news pentru producatori: nu numai casnicele spala rufele. In compartimentul celor bune inghesui reclamele pentu anumite bauturi. Foarte inteligente unele, tinta buna altele. Mie personal imi plac foarte mult cele pentru Heineken si Budweiser, iar mai nou trilogia lamailor pepsi e destul de delicioasa. In fine, in categoria celor foarte bune intra cele pentru masini. Grafica excelenta, mesaj clar. Desigur, nu orice reclama la masini trebuie sa respecte regula “foarte buna”.  Apoi, cu totul aparte sunt reclamele non-comerciale, menite sa ia maximum de puncte la concursurile de advertising. Aici, imaginatia “artsitilor” isi ia zborul cu adevarat. Culori extraordinare, mesaj intortochiat, muzica din underground… posibilitatile sunt infinite. Am participat de curand la un festival de publicitate unde mi-a fost dat sa vad cateva spoturi  extraordinare, la produse de care nici nu am auzit. Apoi, am revazut doua din spoturile mele preferate, unul era pentru adidas, iar celalat pentru nike. In cel pentru adidas, un flacau ne arata ca “impossible is nothing”, alergand prin pereti, spargand limitele imaginatiei (trebuie sa recunosc ca seamana al naibii de mult cu cel de la Levi’s, acum ramane de vazut care a fost primul), pe cand in cel  de-al doilea, ni se  prezinta istoria pantofilor sport nike destinati basketballului, Intr-un mod inedit. Din gheata de baza, infloresc si ofilesc pe rand trasaturile vechilor ghete. Acum, sa fie clar! Baietii din publicitate sunt oameni destepti, cu idei multe si frumoase, insa nu au cui sa le transmita. Caci, pana la urma, aici e buba: trebuie sa te pliezi pe publicul caruia te adresezi. Totusi, dragii nostri…  nu ne subestimati inteligenta… ca stim cu totii ca nu ies cele 99 de pete!!!

Propus de Vioricuzza