Jurnalul lui nextmarius

Cu ceva vreme în urmă Angel_nr1 cerea ajutor cu privire la un referat despre adolescenţă. Îi sugeram atunci câteva soluţii pentru realizarea unui referat „ca la carte”. Tot atunci îi spuneam că o să revin cu o însemnare pe această temă. Azi, când mi-am deschis jurnalul, am văzut o notiţă de-a ei şi mi-ama adus aminte. Aşa că o să încerc să scriu despre adolescenţă, chiar dacă nu sunt în formă de zile mari şi poate că o să iasă o tâmpenie. Aşa că dacă până la urmă o să ajung să vorbesc despre oale şi cratiţe, să nu vă mire. De parcă ar mai fi ceva care să vă mire la mine.

Cum îţi recomandam, ar trebui să începi prin a aborda subiectul din diferite prisme ştiinţifice. Eu o să încep cu cea psihologică (sic!). În acest domeniu, subiectul vârsta adolescenţei este un fel de piatră filozofală, un domeniu incert, dar fascinant în acelaşi timp. Unii se aventurează să îl pătrundă, pe când alţii fug de el fiind prea complex, chiar complicat. De aici şi multitudinea de opinii contradictorii. Adolescenţa a fost considerată vârstă de aur, a marilor realizări, vârsta marilor elanuri, integrării sociale, vârsta participării la progresul social dar şi ingrată, a crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii, subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar şi artificiu etc. etc. Ceea ce este mai interesant este faptul că ambele tabere au dreptate. Diversitatea opiniilor se bazează pe mai mulţi factori: pe de o parte este vorba de unicitatea caracterială care caracterizează fiinţa umană ceea ce generează un proces complex de dezvoltare şi o multitudine de situaţii, dar mai ales faptul că adolescenţa este o perioadă de tranziţie, de transformări structurale, psiho – fiziologice. Aflat între două vârste diametral opuse: pubertate şi vârsta adultă, adolescentul este un mozaic din toate punctele de vedere. Predomină însă o serie de trăsături specifice vârstei adulte spre care se îndreaptă. Este vârsta rebelă, când adolescentul iese din universul copilăriei şi se îndreaptă către lumea adultă, dar urmându-şi propriul drum. Începe ruperea de autoritatea familiară şi integrarea în grupul celor asemenea lui. Adolescentul nu se poate rupe încă definitiv de familie, ci doar parţial, el este încă dependent material de aceasta. Apar acum aspiraţiile de viaţă, dar şi primele obstacole serioase cu largi implicaţii asupra viitorului adult. Acestea au rolul de a realiza creşterea gradului de conştientizare. Începe să conştientizeze valoarea notei şi a examenelor care îi pot influenţa viitorul prin posibilitatea / imposibilitatea alegerii unei profesii. Tot acum pot apărea şi atitudini opozante, de refuz, repulsie de învăţătură, de cunoaştere, acte de rebeliune, uneori gratuită motivată doar de dorinţa de a fi altcumva, de a fi împotriva a tot ce înseamnă autoritate, constrângere.

Adolescenţa este perioada modificărilor nu numai în planul psihic ci şi fizic. Este perioada creşterii accelerate a corpului, a transformărilor interne ale organismului care au rolul de a-l pregăti pe copil pentru viaţa adultă. Apar acum şi modificări la nivel sentimental. Creşte sensibilitatea, se reorganizează planul afectiv – motivaţional, apar sau se reorganizează sentimentele şi pasiunile. Întâlnim o serie de modificări şi în planul intelectului, înregistrându-se acum dezvoltarea capacităţilor intelectual – reflexive, precum imaginaţia sau inteligenţa, ceea ce vor duce ulterior la formarea conştiinţei de sine. Adolescentul capătă astfel o nouă percepţie asupra realităţii prin apropierea lui către lumea valorilor, construindu-şi o identitate proprie.

Toate aceste transformări se realizează diferit de la individ la individ. Astfel putem întâlni o trecere calmă la unii sau violentă la alţii.

Adolescenţa poate fi denumită şi perioada contradicţiilor dramatice, deoarece poate exista o ruptură între aspiraţii şi posibilitatea de realizare a acestora ceea ce poate duce la grave probleme de ordin individual sau chiar social. Nemulţumit de el şi de propriile realizări adolescentul poate săvârşi acte cu implicaţii deosebit de grave în plan social (este vorba aici de delincvenţă, acestea fiind adesea asociate prin implicarea în anturaje cu grave influenţe – bande, găşti – cu un vădit comportament antisocial. Este vorba de acei neadaptaţi la condiţiile impuse de societate), sau frustrările personale să fie îndreptate asupra propriei persoane (fuga de acasă – ca o încercare de refuzare a autorităţii familiale, sau consumul de droguri, ori încercări de sinucidere).

În continuare voi prezenta detaliat câteva aspecte legate de această vârstă, şi anume particularităţile anatomofiziologice, dezvoltarea psihică şi personalitatea adolescentului.

Din punct de vedere anatomofiziologic, adolescenţa este perioada finală a dezvoltării organismului. Acum ritmul creşterii începe să se atenueze treptat, corpul începe „să se redreseze” adolescentul câştigând în înălţime între 20 – 30 cm, şi 4 – 5 kg în greutate anual. Scheletul creşte rapid în această perioadă ceea ce va avea repercusiuni asupra stării de sănătate. Spre sfârşitul adolescenţei se poate spune că deja avem în faţă pe viitorul adult, asta din punct de vedere anatomofiziologic. Chiar dacă manifestă stabilitate sub aspect biologic, adolescenţii sunt încă fragili, sunt incapabili de efort îndelungat, obosesc repede, apărând pericolul surmenajului fizic. Este şi perioada de maturitate sexuală. Unii autori tind să pună pe seama contradicţiilor dintre noile potenţe fiziologice şi tabuuri, unele dintre crizele acestei vârste.

Din punct de vedere psihic, este perioada în care se va finaliza structura psihică a individului. Este perioada a ceea ce se poate exprima prin sintagma „cererii şi a ofertei”. Este perioada când adolescentul se vede nevoit să facă faţă cerinţelor societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în faţa unor astfel de cerinţe. De asemenea apar contradicţii şi între ceea ce aşteaptă el de la viaţă şi ce i se oferă în schimb.

Nevoile adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuinţele pe care le resimte din noua perspectivă în care se află, dar sunt şi alte nevoi care au evoluat din perioadele anterioare şi au căpătat o nouă formă datorită noii situaţii în care se află individul. Nevoile adolescentului capătă o serie de forme precum: nevoia de creaţie cu valoare socială, apare reciprocitatea afectivă, nevoia de a împărtăşi sentimentele, nevoia de prietenii elective.

Un loc important în viaţa adolescentului îl capătă relaţii cu cei de sex opus, care de cele mai multe ori capătă forma unor relaţii platonice, romantice cu o importantă încărcătură de reverie şi fantezie. Au loc acum acele „furtuni” afective, ruperi  spectaculoase şi dramatice de prietenii. Apare „prima iubire” care are implicaţii profunde asupra vieţii afective a adolescentului şi a viitorului adult. Vezi aici şi însemnarea mea First love. Parcă aşa se numea.

Începe acum nevoia de singularizare, de manifestare ca personalitate de sine stătătoare, de a ieşi din „umbră”, de a produce ceva nou, original şi excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un „luptător”. El va căuta cu orice prilej să-şi întreacă prietenii în orice ceea ce face: ceea ce duce nu de puţine ori la comportamente antisociale, deviante, la afişări depravate sexuale, chiar dacă nu le găseşte întotdeauna plăcute. Important este la această vârstă să fii altfel şi să fii apreciat, chiar dacă nu-ţi face nici o plăcere ceea ce faci. Se întâmplă ca adolescentul să rămână robul unor astfel de comportamente.

Lăsând la o parte această latură negativă, este bine să menţionez şi câteva aspecte pozitive, nu sunt atât de sadic. La această vârstă apr şi primele creaţii cu adevărat valoroase. Se trece de la stadiul de consumator la cel de creator. Exemplele de personalităţi care şi-au început „cariera” la vârsta adolescenţei sunt numeroase. Amintesc aici pe M. Eminescu, Norbert Wiener, Mendelshon Bartholdy, N. Grigorescu etc. etc.

Noile cerinţe implică şi nevoia dezvoltării psihicului şi mai ales a unor instrumente ale acestuia. Se remarcă acum consolidarea structurilor gândirii logico – formale, a capacităţii de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicţie, spiritul critic şi autocritic. Apare gustul pentru raţionament şi atitudinea critică pentru valori. Se dezvoltă în aceeaşi măsură şi imaginaţia, dar şi limbajul. La această vârstă se dezvoltă debitul verbal, fluenţa dar şi flexibilitatea verbală. Se elaborează algoritmi şi stereotipii verbale, dar tot acum pătrund şi cuvinte parazite, excesele de exclamaţii, superlativele, vulgarismele, agramatismele (de care unii nu vor scăpa toată viaţa), neglijenţa în stilul comunicării fie ca insuficienţă cognitivă, fie din teribilism (e valabilă şi aici observaţia anterioară).

În plan afectiv el va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectivă se îmbogăţeşte foarte mult, se erotizează, apar sentimente superioare precum prietenia şi dragostea.

Aceste forme ale maturizării, intelectuale şi afective, îl vor ajuta pe adolescent să se poată raporta atât la sine cât şi la alţii.

Cât priveşte conduita adolescentului, Jean Rousselet remarca trei tipuri:

1)      conduita revoltei – ceea ce nu cred că mai e cazul să o dezvolt;

2)      conduita închiderii în sine – sau a reveriei, a tipului introvertit;

3)      conduita exaltării şi afirmării – confruntare deschisă cu ceilalţi, dezinteres pentru viitorul material, lupta de dragul luptei, obţinerea satisfacţii indiferent de consecinţe. Pot apărea şi unele tentative de suicid datorită imposibilităţii satisfacerii tuturor dorinţelor.

Apare acum conflictul între generaţii din punct de vedere al valorilor morale şi al comportamentelor. Tot acum adolescentul îşi descoperă identitatea vocaţională ca urmare a procesului de autocunoaştere.

Ar mai fi multe de spus despre adolescenţă şi adolescenţi. Angel_nr1 sper că îţi vor fi de folos. Dacă mai ai nevoie de informaţii, spune şi în limita timpului am să mai scriu câte ceva.